Ema Dobre

Grija de sine nu înseamnă egoism. Să fii atent la nevoile tale este o dovadă de iubire și cred că trebuie încurajată mai mult. Într-o societate care te învață să fii atent la dorințele tuturor celorlalți și dacă mai ramane timp să ai grijă și de tine, poți ajunge cu stimă de sine scăzută, epuizat și trist făcând totuși, teoretic, lucrurile ca la carte.

Este draguț că vrei să îi faci pe ceilați fericiți însă la finalul zilei tu ești cel care își trăiește viața.

Asigură-te că ceea ce faci îți aduce ție bucurie!

Asta poate însemna să îți dai spațiu și timp să devii persoana care ai nevoie. Să fii accesibil 24/7 este extrem de obositor dacă nu chiar nociv. A răspunde tuturor solicitărilor, mesajelor, comentariilor, telefoanelor, like-urilor, invitațiilor devine o corvoadă și nicidecum o unealtă de conectare. Nimeni nu poate să fie în contact tot timpul așa că dă-ți voie să te deconectezi și să respiri.

Nu îți petrece zilele de luni sperând să fie sâmbete. Folosește sâmbetele mai bine pentru poveștile de luni.

Trezește-te dimineața, simte mirosul cafelei și privește cerul. Fă-ți ritualul din a sta cu tine câteva minute măcar, înainte să îți dedici restul zilei celorlalți.

Nu lua lucrurile personal, aproape niciodată nu este despre tine. Liniștește vocea interioară care se simte rănită și vrea să riposteze și alege-te pe tine. Iar asta înseamnă uneori să zâmbești și să nu intri în scenariul care te-ar propulsa într-un conflict din care n-ai cum să ieși decât jumulit emoțional.

Majoritatea tensiunilor nu vor conta în doi ani de acum încolo. Așa că lasă-le să vină și să plece. Nu te atașa de ideea de a avea mereu dreptate. Uneori e suficient să ai dreptatea ta, chiar dacă asta înseamnă că nimeni altcineva nu o împărtășește momentan.

Nu te îngrijora obsesiv pentru problemele zilei de mâine pentru simpul motiv că nu ai încă energia necesară să le gestionezi astăzi.

Lasă oamenii să plece din viața ta atunci când au nevoie și lasă-te pe tine să pleci din viața altora atunci când experiența s-a încheiat. Puține lucruri îți mutilează sufletul mai tare decât atașamentul de ideea că ar fi trebuit să fie altfel. Iar asta continuă, de obicei, cu o serie nesfârșită de scenarii: dacă eu aș fi fost mai puțin eclectică iar el mai calm, dacă ar fi fost 1 an mai devreme sau 2 mai târziu, dacă părinții erau mai puțin intruzivi, dacă avea ascendentul potrivit… și așa mai departe. Uneori oamenii evoluează diferit și asta e ok.

Nicio floare nu înflorește în fiecare zi din an, așa că nu te aștepta să o faci nici tu.