Ema Dobre

Cred că sufletul doare mai tare decât toate oasele la un loc! Pentru celelalte dureri înveți să comunici, să arăți cu degetul, să primești un pansament gastric sau o tijă dar într-ale sufletului mai rar găsești cuvintele sau locul îndurerat.

Așa că începi să îți echilibrezi chackrele, să faci yoga, să meditezi, să cânți mantre, să înveți NLP, să studiezi psihologia, să te alături unei constelații, să faci aerobic, să porți bijuterii miraculoase.

Îți consulti hemeopatul, încerci un grup de dezvoltare, iei calmante, îți echilibrezi sărurile, devii raw-vegan, excluzi alimentele modificate genetic, faci acupunctură, îți găsești un guru, te speli cu apă rece, încerci regresia, studiezi filosofia zen, încerci nenumărate tipuri de terapie, mergi să ți se citească aura, îți interpretezi astrograma, pleci în pelerinaj, te împământenești.

Tragic, comic dar totodată nobil, știi că undeva exista răspunsuri mai mari decât cele mai lăturalnice alei în care ți se împotmolește mintea. Se întâmplă să nu găsim răspunsul pentru că nu identificăm ”problema” sau nu punem întrebarea potrivită. Suntem înconjurați de credințe și convingeri atât de bine lipite încât să le dăm jos ar însemna să renunțăm la o parte din identitatea noastră.

Uneori chiar și atunci când urmezi pașii, practici disciplina minții și încerci să devii conștient, lucrurile nu se îndreaptă către o direcție utilă căci ego-ul și vanitatea încep să creeze noi răspunsuri și adevăruri absolute. Am învățat să fiu mai rezervată, mai ales în privința oamenilor care sunt convinși că au dreptate și vor să facă bine cu orice preț. Așă că mă mențin constant sub orice critică și în confuzie, aici încă mai există speranță.